Cronicile Confreriei:

Ziarul de Iasi (Mati Botezatu):
"(..) Abordarea aleasa este aceea a unui stil narativ linistit, curgator, plin de candoare si de farmec. Scenaristul face proba unui mestesug care umbreste nu numai creatia sa anterioara, ci si aproape tot ce s-a scris pina acum pentru benzile desenate publicate de autori romani. Povestirea are valentele unei actiuni detectiviste, lucru care, foarte adevarat, o face incitanta, dar care se dovedeste a fi, spre final, o pista falsa si un pretext de indreptare spre zone de interes mai substantial. Actiunea este condusa gradual, perfect controlata si bine imbracata intr-un limbaj fermecator si proaspat. "Langue de chat" se dovedeste departe de a fi limba de lemn..."

Suplimentul de cultura: "Cite pisici incap intr-o banda desenata?" (Dragos Cojocaru)
"Un cititor constant al productiilor lui Jup va remarca imediat ca aceasta Confrerie a pisicilor negre este diferita de tot ceea ce a produs acesta pina acum. O innoire a felului lui de a povesti, mai ales la nivelul scenariului. Nu a fost premeditat sustine autorul, ci natural. “Am simtit ca pot sa scriu altceva decit albumul anterior, o poveste mai baroca, nu numai niste aventuri. O buna parte din aventurile din album sint experiente personale. Cum spune si o replica geniala din Operatiunea Monstru: «Viata, tata, viata, nu chestii supte din deget!»“

Revista Nautilus: "Conspiratii bidimensionale" (Viorel Pirligras)
"(...) Subiectul este solid si, prin complexitatea lui, se departeaza de universul gagurilor de cartier prezentate în primul volum din serie. Umorul însa ramâne cel sanatos cu care ne-a obisnuit Jup în toate benzile sale desenate. Fiind prima data când autorul abordeaza o intriga de mare întindere, câteva observatii se impun. Paradoxal, alambicata poveste cu pisicile negre organizate într-o asociatie secreta pentru apararea unei batrâne, poveste presarata cu secrete amenintatoare si indivizi criminali, este lipsita de violenta proprie unor volume underground, categorie în care cel de fata s-ar putea înscrie prin caracteristicile grafice si umoristice. Jup reuseste nu doar sa ne pacaleasca cu un fals horror ce aminteste, prin grafismul alb-negru, de imaginile cinematografice expresioniste ale lui Murnau, dar ne înduioseaza pâna în final cu o morala ce tine de registrul adevaratelor opere literare.“

Cititor SF(Kyo):
"Da, diferenta dintre cele doua numere este incontestabila. Si este clar ca aceasta schimbare de imagine chiar da bine si ii este favorabila atat cititorului cat si autorului care se poate mandri, lasand modestia la o parte, ca a reusit sa obtina un produs de calitate. (...) M-au impresionat atat atentia pentru detaliu si inserarea anumitor elemente amuzante, unde numai un ochi ager le poate remarca, cat si tehnica de desenare efectiva ce depaseste cu mult stadiul de caricatura."

Elle Magazine (noiembrie 2010):
"Noaptea toate pisicile sint negre. Doar cele curajoase sint, insa, negre si ziua! Acesta este motto-ul albumului de benzi desenate al carui autor este Jup, cel pe care cititoarele noastre fidele il cunosc drept autor al multor ilustratii stylish publicate in paginile ELLE. De data asta aveti ocazia sa-i cunoasteti latura de umorist si sa va distrati cu aventurile celui mai vechi personaj al sau, pisicofilul Costel."

Marius C.
“Felicitari si multe aplauze pentru acest album. Un scenariu superb, presarat din plin cu un umor fin si de calitate, care duce spre sfarsit si la un motiv de meditatie referitoare la “the end-ul” pe care cu totii il vom intalni la un moment dat si care merita intr-adevar sa-l traim atunci cand se trage cortina, ca o mita adevarata.
Mare atentie amanuntelor desenate din casete, peste care se trece cu usurinta la galop, cand se da atentie prea mare textului manat de curiozitatea de a vedea cat mai repede “ce urmeaza”… Imi place incisivul mitei de pe coperta, organizarea capitolelor, combinatia superba intre text si desen, ca aperitiv – legatura cu izvoarele istorice, atmosfera surprinsa, misterul seducator, expresiile faciale, umorul de clasa superioara fara a fi vulgar, cunoasterea anatomiei, faptul ca autorul stie cum functioneaza ceea ce deseneaza, stie sa povesteasca ceva si are un sens bine dezvoltat al cinematografiei incadrand foarte bine momentele surprinse.
As minti daca as spune ca nu era sa ma inec de mai multe ori de ras cu cat patrundeam mai mult in intimitatea “confreriei”. Un album pe care nu ai nici o sansa sa-l savurezi doar odata si daca si pisicile de orice gen ar fi putut sa-l citesca, precis si-ar fi turnat niste tus negru in cap pentru a accede si ele la “elita” neagra. Cred ca pisicile negre vor fi la moda de acum… Felicitari inca odata.”